Castelul Bran
Home

Castelul Bran

Șase secole de istorie, legende și povești cu vampiri au transformat zona Transilvaniei într-un regat învăluit în mister și fortificația de la Bran în Castelul lui Dracula. Curioși din lumea întreagă vin astăzi să vadă locuința temutului conte vampir, pentru a căuta dovezi ale existenței creaturilor însetate de sânge, pentru a savura legendele țesute în jurul său sau pur și simplu pentru a se încărca cu misterioasa energie a locului.
Cetatea Branului se află într-una din cele mai frumoase regiuni ale României, Transilvania, o zonă cu zeci de fortificații și castele medievale construite inițial cu rol de apărare în fața invadatorilor. Conform izvoarelor istorice, castelul a fost construit pe o fortificație de lemn din banii sașilor, locuitorii zonei, bazele castelului fiind puse de către cavalerii teutoni prin anul 1225. Aproape o sută de ani mai târziu, sașii ajunși la conducerea Brașovului au cerut regelui Ludovic al Ungariei permisiunea să construiască pe banii lor o nouă cetate.

Pe urmele istoriei

 

După ce-l alungă pe Vlad Uzurpatorul, regele Ungariei și suveran al Transilvaniei, Sigismund de Luxemburg, îi oferă Cetatea Branului voievodului Țării Românești, Mircea cel Bătrân și fiului acestuia, Mihail I, ca bază militară strategică. Cu timpul însă, castelul își pierde importanța strategică începând cu secolul XVIII-lea, când destinul îl va transforma rând pe rând din loc al administrației domeniale, în reședință regală de vară, iar mai apoi în muzeu deschis turiștilor curioși să-I descifreze secretele. Actualmente sunt expuse aici colecții importante de mobilier, costume, arme și armuri reprezentative trecutului glorios de care s-a bucurat.

În 1930 s-a început construcția unui tunel pentru a îi simplifica reginei Maria, bolnavă de artrită, drumul dintre castel și grădină. Astăzi, Tunelul Timpului s-a deschis turiștilor, restaurat și gata pentru a-i purta pe aceștia într-o călătorie prin trecut, pe urmele pașilor capetelor regale. Tunelul este prevăzut cu un lift care leagă castelul de parc pe o distanță de aproximativ 40 m. Reconstruirea tunelului a costat aproape un milion de euro.

Pe urmele celui mai temut vampir

 

Oameni din întreaga lume, vin la Castelul Bran atrași ca un magnet de legenda lui Dracula, un conte vampir pe care scriitorul irlandez Bram Stocker l-a creionat în celebrul său roman “Dracula” publicat în 1897. Deși personajele sunt fantezia autorului, faptele contelui Dracula și moartea acestuia au la bază superstițiile populare ale locuitorilor din Transilvania privind existența strigoilor, vampirilor și a altor forțe ale răului la lăsarea nopții. Acestea se referă la oameni aparent vii, care ziua duceau o viață obișnuită, însă noaptea, spiritul le părăsea trupurile în timpul somnului, până la primul cântat de cocoș, pentru a bântui somnul sătenilor, lăsându-i fără puteri. Totodată, Stocker scria că “Nemorşii (strigoii, vampirii) suferă de blestemul nemuririi”, traversând “vremurile înmulțind numărul de victime, răspândind răul în lume”.

În plus, cartea spune povestea unui conte transilvan, stăpân al unui castel ridicat undeva pe vârf de stâncă înaltă, de unde străjuia valea râului șerpuind prin Principatul Transilvaniei. Castelul Bran seamănă atât de bine cu cel descris în cartea lui Stocker sau în filmele ecranizate după romanul său, încât i s-a dus vestea în lume ca fiind castelul lui Dracula.

Dracula este asociat astăzi cu Vlad Țepeș, care a domnit între 1456 – 1462, în Valahia. Istoricii vremii îl descriu pe Țepeș ca un despot nemilos, însetat de sânge și foarte temut. Acesta pedepsea negustorii germani din Brașov pentru că nu își plăteau taxele către regat, dar cel mai recunoscut era pentru pedepsele aplicate celor condamnați la moarte, care erau fie torturați, fie trași în țeapă.

 

Peștera Liliecilor

 

Deși nu este atât de cunoscută, peștera Liliecilor situată în partea de nord-vest a platformei Branului, la 950 m altitudine sporește misterul vampirilor, liliecii fiind adeseori asociați cu aceștia. Peștera Badichii sau peștera Mare, așa cum mai este cunoscută, adăpostește colonii de lilieci. Accesul se face printr-un culoar îngust și slab luminat, care duce spre o grotă cu podea ce urcă, urmată de o galerie lungă de 15 m, ce se termina cu un horn. În peșteră veți descoperi un pârâiaș plin de mâl care curge neîncetat și formațiuni calcaroase impresionante, respective camerele cu tavan colorat în diferite nuanțe.